109 ani de la nașterea aviatoarei Mariana Drăgescu, temerară a Escadrilei Albe, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Marți, 7 septembrie 2021, se împlinesc 109 ani de la nașterea Marianei Drăgescu, temerară aviatoare a Escadrilei Albe, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Asociația culturală Tătărescu vor aduce un modest omagiu aviatoarei Mariana Drăgescu, marți, 7 septembrie, începând cu ora 17.00, la Monumentul Eroilor Aerului din București, spațiul simbolic dedicat aviatorilor români pentru care posteritatea să-și aducă aminte de faptele lor și dragostea infinită pentru zările albastre.

Născută la 7 septembrie 1912 în Craiova, jud. Dolj, Marie-Ana Drăgescu a urmat cursurile primare şi liceale la Lugoj. S-a înscris şi a frecventat scurt timp Facultatea de Educaţie Fizică, însă a fost nevoită să renunţe deoarece familia nu a putut suporta costurile anilor universitari.

Brevetată în 1935 la Şcoala de Aviaţie „Mircea Cantacuzino”, în aceeaşi serie cu Marina Ştirbey şi compozitorul Ionel Fernic, a început să lucreze – după obţinerea brevetului – la Aeroclubul României. În acelaşi timp, şi-a consolidat statutul de aviatoare, perfecţionându-şi arta pilotajului.

În 1938, Mariana Drăgescu s-a regăsit printre cele cinci aviatoare care au participat, în premieră pentru armata română, la manevre militare. Alături de Irina Burnaia, Marina Ştirbey, Virginia Duţescu şi Nadia Russo, a executat misiuni de transport şi legătură.
La începutul anului 1939, Mariana Drăgescu a putut să-şi cumpere avionul mult dorit, un Messerschmitt Me-35B cu motor de 150 CP înmatriculat YR-MAR, avion care, alături de alte avioane particulare, a fost distrus la 4 aprilie 1944, când hangarul în care era adăpostit a fost lovit de primul mare bombardament american asupra Bucureştiului.
În acelaşi an a urmat cursurile Şcolii de zbor fără vizibilitate, iar în anul următor pe cele de instructor de zbor. După cum a scris prestigioasa revistă România Aeriană „toate aparatele de şcoală şi turism, existente până atunci în aviaţia noastră civilă figurau în carnetul ei de zbor”.

În iunie 1940 a debutat în escadrila sanitară, împreună cu Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas. Când România a intrat în război la 22 iunie 1941, escadrila sanitară, botezată atunci Escadrila Albă, de cunoscutul jurnalist şi scriitor Curzio Malaparte, a fost trimisă în zona de operaţii. Rolul aviatoarelor şi aviatorilor din această subunitate aeriană a fost acela de a transporta răniţi din zona frontului la spitalele de campanie sau în ţară. Chiar dacă a fost resubordonată şi redislocată, escadrila a funcţionat până la terminarea războiului, care va surprinde numeroase unităţi româneşti în Slovacia. La bordul avionului său, Mariana Drăgescu a contribuit la salvarea vieţii a peste 1.500 de militari. A fost prima româncă care a trecut graniţele Vienei recent cucerită de sovietici.

Pentru meritele sale şi contribuţia deosebită la apărarea ţării, Mariana Drăgescu a fost decorată cu numeroase distincţii şi medalii, printre care: Medalia şi Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa „Crucea de Aur”, Ordinul „Crucea Regina Maria” cu spade, clasa a III-a, Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, cu prima baretă, clasa „Crucea de Aur”, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.
Mariana Drăgescu s-a stins din viaţă, cu aceeaşi modestie cu care a trăit, o viaţă, aşa cum spunea general de flotilă aeriană Ion Dobran, „începută în 1912 în slujba unei idei, zborul, pe care l-a servit cu pasiune în drumul ei spre aştri”.