A salvat sau a masacrat Ion Antonescu pe evrei?

Ion Antonescu a preluat conducerea României în 1940 după ce, sub presiunea armelor, aceasta pierduse teritorii importante.

Nemulțumirea românilor față de situația din țară era mare. Se căutau vinovați și o parte erau interni iar alții externi.

URSS, Ungaria și Bulgatia erau statele ce se înfruptaseră din pământul românesc, țara pierzând aproape jumătate din teritoriu și populație. Lovitura a fost una aprigă și dură, statul rămas era în prag de colaps.

Vinovații externi erau cunoscuți, cine erau forțele interne considerate vinovate?

Primii pe listă erau hoardele din jurul regelui Carol al II-lea și însuși regele. În toată perioada interbelică nu au reușit să se ridice la nivelul înaimntașilor ce construiseră România Mare. Spunem hoarde deoarece era vorba de o adunătură pusă pe spolierea țării.

La nivel european Germania nazistă ducea o puternică campanie antisemită. Ura față de evrei era cultivată în toată lumea, politicienii de peste tot căutând un singur vinovat de serviciu pentru propriul eșec.

Citește acest articol pe Political.RO și votează: se face împotriva lui George Simion poliție politică?

Acest curent a ajuns și în România. Datorită prigoanei la care au fost supuși de către regimurile țariste mulți evrei și-au găsit refugiul și apoi casa în România.

O bună parte dintre ei au plecat mai departe spre restul Europei. Vorbim de un proces ce s-a întins pe aproale 200 de ani.

Lumea era în schimbare, apăreau rapid noi tehnologii, se cereau noi funcții în care știința de carte era importantă. Ori evreii erau duși la școală de mici, la sinagogă și mulți știau a scrie și a citi.

Așa s-a ajuns ca de-alungul timpului ei să ocupe poziții importante în Europa și să stăpânească o parte importantă din avuție.

Sunteți de acord să se reducă numărul de parlamentari la 150 de persoane și de restul să contruim autostrăzi?

Pentru mulți evrei România era deja acasă. În 1877 țara avea să le acorde drepturi și cetățenie pentru devotamentul dovedit în timpul războiului pentru independență din 1877. O a doua generație avea să capete drepturi pentru jertfa din 1916-1919 și după marele eveniment de la 1 decembrie 1918.

Multe orașe din România aveau o importantă comunitate evreiască ce se ocupa în general de comerț sau alte afaceri.

Rusia Bolșevică

Îm 1917 în Rusia ajunge la putere regimul comunism a lui Lenin, urmat apoi de către Stalin. În fazele de început ale revoluției proletate regimul sovietic s-a folosit de clasele cele mai oropsite ale societății iar evreii au devenit instrument de manevră și prima lance pentru externalizarea puterii în vederea unei dominații mondiale.

Astfel că în 1918 gruparea etnică cea mai importantă în impunerea noii ordini din Rusia erau evreii.

Citește și ce spune Nicușor Dan despre Gabriela Firea: o panaramă. E posibil să aibă dreptate.

A urmat perioada interbelică. URSS folosea evreii din alte state și care proveneau din Rusia ca principală cale de transmitere a ideilor proletare ce trebuiau să slăbească statele lumii. La acel moment în toată Europa dacă spuneai evreu era similar cu bolșevic și Rusia. Exista percepția publică că toți bolșevicii sunt evrei și viceversa.

România nu a scăpat nici ea de acest curent, cu atât mai mult cu cât evreii dețineau afaceri, proprietăți imobiliare importante și avuție.

Acest cadru general intern și extern era necesar pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat.

În 1940, pentru a ține un garant de securitate aproape, Antonescu preia puterea dar în fapt România intra într-o perioadă de suzeranitate față de Germania. Colapsul teritorial a determinat un colaps politic și era nevoie de o perioadă de reinstaurare a ordinii. Carol al II-lea a fugit și cel care avea să devină mareșal a preluat frâile țării.

În fazele inițiale lui Antonescu i s-a propus un guvern de alianță cu legionarii lui Horia Sima. Mareșalul chemase la conducerea țării și partidele politice tradiționale însă a fost refuzat. Vinovate pentru dezastrul interbelic acum ele fugeau de răspunderea guvernării în cea mai grea perioadă a națiunii.

Citește pe 3Media.Info despre cum politicienii români au reușit în 30 de ani să facă doar 3kM de cale ferată.

Așa că Antonescu a făcu un guvern format din militari și reprezentanți politici ai mișcării legionare.

Pe fondul disoluției statului român diverse grupări s-au dedat la jaful magazinelor, furturi și prigoana celor mai bogați. Evreii au devenit o țintă a urii generale, prin evreu înțelegându-se acum bolșevic, adică inamic.

De altfel peste 90% din membrii partidului comunist român erau evrei ce veniseră de curând din Rusia. Deci evrei era egal cu bolșevic, egal cu URSS, principalul inamic al României.

În 1940, atunci când Rusia a ocupat Basarabia, principala comunitate folosită împotriva românilor a fost cea evreiască. Majoritatea comisarilor bolșevici care duceau o politică antiromânească de crimă erau tot evrei.

Citește pe 4Media.Info ce spune Dacian Cioloș despre statul român: este subordonat intereselor partidelor politice.

Toate atrocitățile la care românii fuseseră supuși în timpul retragerii din Basarabia și apoi în timpul oculației au ajuns la urechile românilor.

Ura începuse să crească și era deja una cultivată, așa cum era cultivată și atașamentul evreilor față de URSS și doctrina roșie comunistă.

A început astfel prigoana evreilor, nu o prigoană instituțională ci neoficială. Oamenii lui Horia Sima acționau împotriva comunității de evrei sprijiniți de către Germania nazistă.

La acel moment România nu mai arată ca o țară guvernabilă și Antonescu avea nevoie de timp ca să facă ordine.

Masacrul din Iași

Un prim eveniment de parcă să se petreacă la Iași. Aici, pe fondul evenimentelor din Basarabia ura față de bolșevici crescuse. Zona ajunsese sub administrație militară germană iar serviciile naziste foloseau pe legionari ca masă de manevră împotriva comunității de evrei.

Pe fondul unor zvonuri că evreii trăseseră în români, ceea ce poate fi posibil, s-a ajuns la un conflict deschis.

Citește pe 4Media.Info despre cele trei autostrăzi despre care Ludovic Orban spune că se vor construi în Moldova. Până acum nu s-a mișcat nimic.

Populația învrăjbită și legionarii ce făceau și ei parte din guvern, au trecut la arestări pe criterii etnice. În plin război multe crime se întâmplă.

S-a pus problema izolării comunităților ce erau considerate periculoase, ori bolșevicii, majoritatea evrei, erau considerați vârful de lance al URSS în România. Iar adevărul acesta era.

În cele din urmă, pentru a-i scoate din fața furiei populației s-a dat comanda îmbarcării lor în vagoane pentru a-i duce în alte părți.

Însă haosul era unul general iar acest lucru s-a făcut în condiții grele, fără apă, hrană și înghesuiți în vagoane. Mulți evrei aveau să moară atunci pe fondul haosului creat.

Lui Antonescu i s-au pus în spate evenimentele de la Iași, asta deși în decurs de câteva zile el a trimis armata, poliția și securitatea să facă ordine. Nu există nici un ordin scris dat de mareșal și care să dovedească implicarea lui, alta decât refacerea ordinii. Să nu uităm că ne aflam într-un stat neguvernabil.

Mulți evrei au fost atunci salvați de ordinele date de Ion Antonescu și mulți au murit ca urmare a acțiunilor venite dinspre Horia Sima. Acestea erau cele două componente ale guvernului. Antonescu era simbolul ordinii armate, Sima al haosului revoluționar.

Evreii trimiși în lagărele din Transnistria

În 1941 țara avea să intre în război și trecea granița de est.

În toate perioadele de război clasele considerate periculoase sunt extrase din societate și marginalizate. În toate statele democratice ale Europei s-a făcut același lucru. Inclusiv Anglia a creat lagăre de concentrare pentru cei care constituiau un posibil pericol intern. Acolo au fost închiși toți membrii partidului comunist din Anglia și alți susținători ai URSS.

Așa a fost și în România.

În regiunea transnistreană au fost deschise lagăre. Acolo erau duși spionii, trădătorii, grupările infracționale care amenințau ordinea statului, cetățenii români ce aveau legături cu Rusia.

Așa s-a ajuns ca în lagărele din regiunea transnistreană să ajungă mulți țigani și evrei.

Prima categorie avea să ajungă acolo datorită faptului că majoritatea clanurilor infracționale erau formate din țigani. Profitând de haosul creat de căderea teritorială grupări mafiote se dădeau la acte grave ilegale. Antonescu nu avea timp de aceste problema când țara era în război și românii erau trimiși pe front.

Așa că infractorii, majoritatea dintre ei țigani , au fost trimiși departe de populație, în lagărele din regiunea transnistreană. Atenție: nu au fost trimiși pe criterii etnice ci pentru că erau infractori. În regiunea transnistreană nu au ajuns toți țiganii ci doar cei vinovați de infracțiuni. Și alte etnii, inclusiv români, se afla acolo, dar majoritatea românilor se afla în prima linie a frontului unde își dădeau viața pentru țară.

Ce trebuia Antonescu să facă? Să asigure cele necesare soldaților de pe front sau bandelor infracționale. Nu era o decizie greu de luat.

A doua categorie a celor ce au ajuns în lagăre erau bolșevicii, adică agenții URSS, marea lor majoritate evrei. Atenți: majoritatea bolșevicilor erau evrei, nu majoritatea evreilor erau bolșevici.

Antonescu nu putea lăsa în spatele frontului forțe antinaționale ce acționau în spatele frontului. Așa că a luat măsura izolării bolșevicilor. Deci Antonescu nu a trimis în lagăre oameni pe criterii etnice ci de siguranță națională, dar cum peste 90% din bolșevici erau evrei în mod intenționat s-a extins această problemă la una etnică.

Legislația antisemită

România se afla în plin război iar puterea țării era parțial în mâna Germaniei. Antonescu încerca să mențină o relativă independență și preluarea totală a controlului așa cum s-a petrecut în alte state.

Mulți s-au folosit de perioada de război pentru a nimici minoritățile. Crimele împotriva evreilor erau la ordinea zilei în Ungaria, Cehia, Polonia, Germania și toate statele aliate lor.

Antonescu a trebuit să mimeze aplicarea unor măsuri dure și ascultarea față de puterea germană.

Aparent a luat măsuri dure împotriva evreilor, în realitate nici una nu a fost aplicată. Chiar comunitățile de evrei spun acest lucru cu recunoștință.

Antonescu nu a permis intervenția Germaniei împotriva evreilor români și le-a asigurat acestora apărarea. Chiar dacă a fost nevoit să ia măsuri grele, evreii nu erau mai privați de condițiile de viață decât românii de pe front, cei care își dădeau viața pentru țară. Erau vremuri de război, lipsuri erau multe.

Mai mult de atât. Antonescu a salvat zeci de mii de evrei ce proveneau din alte state. El a asigurat un culuar sanitar clandestin ce a permis evreilor să plece în Palestina prin portul Constanța.

Sigur că nu era ceva oficial, că nu el se ocupa de acest lucru ci permitea comunității naționale de evrei să o facă.

În acest timp toate statele aflate în relații cu Germania au trimis evreii la moarte sigură în lagărele de concentrare. Antonescu nu a trimis nici un singur evreu cu cetățenie română.

Mareșalul era un ostaș desăvârșit, un legalist. Datoria lui față de țară era și datoria față de românii ce erau evrei.

Istoria face judecata după interese

După perioada de război a început un proces de condamnare publică a lui Antonescu.

Sigur că și problema evreiască a fost introdusă aici de către bolșevicii evrei care au stăpânit România după 1945. Adică evrei veniți din Rusia cu armata sovietică, ruși, care să instaureze noua ordine antiromânească.

Apoi au mai existat interese financiare ca România să plătească despăgubiri cât mai mari și în anumite direcții.

Cine arată către Antonescu în realitate își bate joc de zecile, sutele de mii de români evrei salvați de la moarte sigură.