Care este legătura între Burebista, Decebal, Mihai Viteazul și regele Ferdinand?

Care este legătura între Burebista, Decebal, Mihai Viteazul și regele Ferdinand I?

Aceste meleaguri au fost locuite de către români din cele mai vechi timpuri. Sigur că nu așa își spuneau locuitorii acestor locuri acum 5 000 de ani, acum 2 000 de ani și nici acum 1 000 de ani. Fie că discutăm de geți, de daci, de vlahi, sau de români, în esență este vorba despre același neam ce s-a născut aici, a trăit aici, trăiește și va trăi aici.

Pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia se strâng aproximativ 100 000 de români și cer unirea Transilvaniei cu Regatul României. Se întâmpla acest lucru după un război crunt purtat de-alungul a doi ani și în care la un moment dat victoria cu greu mai putea fi văzută.

În 1914 începea prima deflagrație mondială. Puterile Europei au început să se poziționeze rapid de o parte și de cealaltă în funcție de interesele urmărite. Marile imperii doreau o reașezare a bătrânului continent, fiecare urmărind o retrasare a granițelor în propriul beneficiu.

România avea să stea deoparte timp de doi ani. Motivele sunt multe, dar printre cele mai importante se aflau trei: regele Carol I nu era pregătit de o intervenția armată împotriva propriului stat, România nu era pregătită militar pentru un conflict pe termen lung, posibilii aliați nu acceptau sub nici o formă doleanțele regatului României și care cerea înglobarea firească a Transilvaniei locuită majoritar de români în componența țării.

Regele Carol I avea să se stingă rapid din viață și va fi urmat de nepotul său, regele Ferdinand I. Situația se complică și aliații solicită deschiderea unui nou front. Intrarea României în război a devenit iminentă. În 1916 se face acest pas cu un singur scop: aducerea românilor într-un singur stat.

România Mare nu a început la 1 decembrie 1918, povestea pornește acum mai bine de 2 000 de ani și trece prin anul 1600, atunci când Mihai Viteazul, domnitorul Țării Românești, cucereștieMoldova și Ardealul și intră în cetatea Alba Iulia cu harta Daciei lui Decebal în mâini.

Sigur că la acel moment nu se putea discuta de state sau națiuni în forma modernă a termenilor, însă și atunci se înțelegea perfect conceptul de unitate lingvistică și culturală a locuitorilor din și din jurul arcul carpatic.

Gestul lui Mihai Viteazul pornea tocmai de la constientizarea faptului că cele trei provincii erau locuite de către oameni de același neam.

Deși stăpânirea asupra teritoriilor locuite de români a diferit, ea depinzând în mare măsură de obstacolele naturale, continuitatea celor de un neam a fost permanentă, precum și legăturile economice, armate, administrative și culturale.

Să nu uităm că majoritatea românilor locuiau în comunități rurale și că ținuturile României nu erau tocmai ușor de străbătut, țara fiind acoperită de păduri. Influența externă a fost una minoră asupra acestor localități datorită accesului dificil dar și pentru că cei veniți de un alt neam se orientau cu precădere către marile orașe, așa cum și astăzi se întâmplă.

Așa se face că românii au avut un stil de viață propriu, puțin disturbat de ceea ce se întâmpla în jur. Sigur că influențele există și s-au transformat în evoluție.

Mihai Viteazul avea să pornească acest război în propriul interes și mai puțin din sentiment patriotic, așa cum noi astăzi am defini acest sentiment. La acel moment el era cel mai puternic om din ținuturile românești, un domnitor cult, un om politic extraordinar, un bun cunoscător al științei militare, neînfricat.

Unirea celor trei principate sub un singur sceptru avea să fie de scurtă durată, mai puțin de un an, însă consecințele în timp au fost fantastice și peste sute de ani.

Românii trebuie să știe că în acele vremuri granițele nu erau așa de fixe ca astăzi și foarte ușor penetrabile. Comercianții și agricultorii circulau cu ușurință dintr-un principat în altul, fără a fi prea multe restricții. Viața decurgea normal și granițele erau doar unele închipuite. În cele trei principate românii formau majoritatea și ei aveau aceleași obiceiuri și vorbeau aceeași limbă.

Spuneam că Mihai Viteazul intra în cetatea din Alba Iulia cu harta Daciei lui Decebal în mână.

Cu puțin timp înainte de nașterea Domnului principatele dacice aveau să fie unite sub un singur sceptru: cel al lui Burebista. S-a făcut acest lucru pe de o parte prin presiunea armelor și forța armată, pe de altă parte datorită necesității unui răspuns comun împotriva unor pericole externe care amenințau această parte a Europei.

Burebista punea bazele unui adevărat imperiu și care depășea cu mult granițele actuale ale României de astăzi, cuprinzând teritorii importante care astăzi fac parte din statele din jur.

La peste 100 de ani distanță Decebal avea să repete ceea ce făcuse Burebista: să adune toate principatele într-un singur regat. De această dată el avea să aibă dimensiuni mai reduse dar era mai bine închegat din punct de vedere organizatoric.

Practic acești mari domnitori, Burebista, Decebal, Mihai Viteazul și regele Ferdinand, au multe în comun și mai ales faptul că fiecare în parte a reușit să adune pe români, chiar dacă la o distanță de sute sau chiar mii de ani.