Mareșalul Ion Antonescu și impostorul Horia Sima!?

În 1919 locotenent-colonel Ion Victor Antonescu, împreună cu generalul Prezan, executau operațiunile militare de ocupare a Budapestei. Aceste acțiuni erau necesare în vederea consolidării internaționale a marelui act istoric de la 1 decembrie 1918 și care adusese, pentru prima dată în istoria modernă a românilor, toate teritoriilor locuite majoritar de către români sub un singur steag.

Imperiul Austro-Ungar se prăbușise, Imperiul Otoman își găsișe sfârșitul iar Imperiul Țarist colapsase sub presiunea revoluției bolșevice importate din Germania. Războiul avusese un rol major în acest lucru iar România jucase rolul de primă vioară în dezintegrarea marilor imperii din regiune.

Deși începuse târziu și în condiții foarte grele, războiul avea să aducă cele mai mari beneficii și totul numai datorită eroismului și sacrificiului ostașilor români.

Perioada interbelică a fost una grea pentru România, cu o clasă politică dezorientată și cu un rege mult mai interesat de ieșirile nocturne și de petrecerile private cu amoreze înflăcărate decât de consolidarea noului regat al României.

Perioada interbelică a fost foarte grea din punct de vedere politic în toată Europa. Marile state pierzătoare al primului război mondial, printre care Germania, Austria, Ungaria și URSS nu erau deloc mulțumite de situația existentă.

Nici puterile câștigătoare nu au ajutat deloc la revenirea la regimuri democratice în vestul Europei. Germania a fost subjugată economic iar senzația justificată de umilință a permis venirea la putere a unor regimuri anarhice.

Pe 30 ianuarie 1933 Hitler este numit cancelar al Germaniei, reușind să obțină accesul la putere prin utilizarea mijloacelor legale ale vremurilor. După acest moment a început procesul de consolidare internă, de eliminare a oponenților, de înarmare și extindere teritorială prin cucerirea de noi teritorii în vestul și în estul Europei.

Revenind la România, o mișcare patriotică a început să prindă contur sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu. Încet, încet, puterea socială avea să se transforme în putere politică și care încurca clasa conducătoare de la acel moment. În noaptea dintre 29 și 30 noiembrie 1938 Codreanu este asasinat la comandă politică. Sfârșitul său avea să lase mișcarea legionără fără un lider autentic.

Locul său la conducerea mișcării este luat de către Horia Sima, unul dintre locotenenții săi, personaj dubios, anarhic, instalabil psihic. În spatele său se aflau interesele Germaniei hitleriste și care aveau să îl folosească ca un pion în dobândirea controlului politic asupra României.

În 1940 România era un stat în colapsa economic, administrativ și politic ca urmare a conducerii dezastruoase executate de către regele Carol al II-lea, o rușine a familiei regale, un personaj sinistru pus în umbră de marile realizări ale lui Carol I și ale regelui Ferdinand.

Atunci România avea să piardă teritorii importante: Basarabia în favoarea URSS (Rusia), Cadrilaterul în favoarea Bulgariei, jumătatea de Nord a Ardealului în favoarea Ungariei. Totul s-a petrecut fără nici o opoziție armată și sub presiunea armată a celor două mari puteri militare ale Europei: URSS și Germania.

Regele avea să fie alungat și urmau zile grele pentru țară, zile de o completă dezordine. Se căutau vinovați și poporul vroia răzbunare. Ori pe acest fond Horia Sima a reușit să vină la putere alături de mareșalul Ion Antonescu.

Ultimul fusese chemat de către rege să preia frâile țării ca și un ultim garant al regimului monarhic instaurat în 1866. Mareșalul Ion Antonescu avea să preia conducerea țării pentru ca succesorul regal, Mihai I, să aibă doar un rol formal.

Însă mareșalul avea nevoie de timp pentru a-și consolida poziția în fața structurilor de forță ale statului dar mai ales în fața poporului român descumpănit.

În acele momente mișcarea legionară căpătase o importanță deosebită, însă după moartea căpitanului ea a fost infiltrată de oportuniști precum Horia Sima.

Aceștia s-au dedat în acele moment la acte anarhice de dezordine. Sub masca dezastrului politic au avut loc și execuții, răzbunări. Aceste lucruri nu erau deloc pe placul mareșalului.

Antonescu vedea relația cu Horia Sima ca una temporară, era o relație de conjunctură. Ea era necesară pentru a putea ține dușmanii aproape, sub supraveghere.

În cele câteva luni de guvernare comună Antonescu și-a consolidat puterea în fața unui lider legionar oportunist și fără calități intelectuale deosebite. În tot acest timp s-au strâns informații și acțiunile forțelor anarhice au fost documentate. Apoi a venit momentul la care Antonescu a luat măsuri împotriva celor care nu respectau legea și avea să aresteze o serie de lideri ai mișcării legionare.

Horia Sima avea să fugă în Germania și avea să rămână acolo sub protecția statului German. Se crede că acesta a încetat din viață în 1993 pe plajele însorite ale Spaniei.

Există o tentație istorică de a pune fărădelegile realizate de mișcarea anarhică a lui Horia Sima pe seama mareșalului Ion Antonescu. Acesta din urmă era un ofițer desăvârșit, un susținător al legii și ordinii, un român de o inteligență sclipitoare, un curaj deosebit și de un simț al datoriei față de țară extraordinar.

Această tentație vine din nevoia unor anumite grupuri de interese de a pune în spatele românilor și a mareșalului acțiuni ilegale realizate în acea perioadă grea în toată Europa.