Putea România lui Antonescu să blocheze armata rusă pe linia Carpați – Siret?

Istoria nu se poate scrie cu dacă, însă oamenii au dreptul să își pună întrebări cu privire la consecințele probabile ale unor acțiuni istorice.

Pe 23 august 1944 mareșalul Ion Victor Antonescu avea să fie arestat la ordinul regelui Mihai, cel care conducea formal România, dar în umbra unui complot din care au făcut parte atât reprezentanții ai partidelor democratice cât și ai partidului comunist român.

Regele Mihai I avea să fie ulterior recompensat de către Stalin cu cel mai ridicat ordin ce putea să fie oferit de către URSS.

Pe 23 august 1944 trupele ruse avansau deja spre Europa, trecând dincolo de granițele stabilite ale României în anul 1940. Să nu uităm că în 1940 Basarabia fusese anexată de URSS, Cadrilaterul de către Bulgaria și jumătatea de nord a Ardealului de către Ungaria. Vinovate de aceste pierdere teritoriale erau în egală măsură Germania nazistă și Rusia sovietică.

Scopul declarat al arestării a fost acela de a încheia cu orice preț cumplitul război. În 1941 România trecea Prutul pentru eliberarea Basarabiei, pentru ca ulterior să ajungă până aproape de Moscova. Alianța de conjunctură cu Germania nazistă viza eliberarea teritoriilor ocupate în 1940.

Ca să putem răspunde la întrebarea din titlul trebuie însă să înțelegem contextul general

În iunie armata americană deja debarcase în Normandia și era în drum rapid spre Berlin, iar armata germană se afla în retragere de pe frontul de est în vederea regrupării pe o linie geografică mai favorabilă. Bătălia era una dură și se ducea pe două fronturi.

Atât americanii cât și rușii erau interesați să ocupe cât mai mult din teritoriul european, sau să îl elibereze, depinde din ce parte a problemei privești.

Pe frontul de vest opoziția germană în fața americanilor era una de fațadă, ușoară. Majoritatea ofițerilor germani știau că războiul s-a sfârșit, se mai punea doar problema: este de preferat o capitulare în fața lumii occidentale democratice sau în fața Rusiei lui Stalin. Războiul era unul evident.

La 23 august 1944 armata română viza implimentarea unui plan bine pus la punct și care urmărea stabilirea unui front pe linia Siret-Carpați. Experiența din primul război mondial dovedise că lupta până la final poate avea sorți de izbândă și că bătălia pe pământul românesc nu este una deloc ușoară.

Să nu uităm că avansul rapid al armatei sovietice s-a produs într-un teritoriu care îi era favorabil și pe care îl cunoștea, fără obstacole naturale și umane importante.

Problema dificilă pentru armata sovietică se punea atunci când se ajungea pe linia Carpaților, păvază naturală a românimului și care nu se mai putea trece cu ușurință cu tancurile sovietice. Acolo ele puteau fi prinse cu ușurință ca într-o meghină.

De asemenea bătălia s-ar fi dus pe un teritoriu care îi era ostil și din punct de vedere uman: fiecare sătuc din România ar fi constituit o redută greu de cucerit comparativ cu stepele sovietice.

Ar fi putut rezista armata română?

Experiența din primul război mondial arăta că este posibil ca aceasta să fi rezistat suficient de mult cât balanța de forțe să se schimbe în Europa.

Aici nu discutăm de capacitatea Germaniei naziste de a-și reveni, cât mai ales de avansul teritoriul al alianților și care ar fi putut acapara întreaga Europă până la Nistru.

Armata română dovedise de atâtea ori că este capabilă să poarte lupte aprige pe pământul românesc.

Chiar și câteva luni de câștig ar fi făcut ca să nu avem o graniță între est și vest trasată prin mijlocul Berlinuli ci pe Prut.

Să nu uităm că în curând a fost testată și lansată bomba atomică, deci echilibrul de forțe se putea schimba cu mare rapiditate.

Ce știm sigur și ce putem presupune!

Știm sigur că vorbele mareșalului Ion Victor Antonescu au fost îndeplinite, respectiv eliberarea sovietică a însemnat în realitate 50 de ani de grea ocupație și uciderea întregii intelectualități românești.

Mai știm sigur că armata rusă a ocupat toată Europă până în Berlin.

Știm că în primul război mondial puternica armată germană nu a putut trece de linia Carpați-Siret și că armata română a fost capabilă să demilitarizeze corpurile răzvrătite de soldați din fosta armata țaristă.

Este foarte probabil ca în cazul în care mareșalul nu ar fi fost arestat să asistăm la o rezistență eroică, similară cu cea din 1917-1918. Acest lucru ar fi permis ca lumea democratică să elibereze restul Europei, asta însemna că România ar fi avut graniță cu țări democratice după război, chiar dacă ar fi pierdut în fața Rusiei, sau cine știe, să piardă în fața occidentalilor.

Cum ar fi arătat lumea fără arestarea mareșalului Ion Victor Antonescu? Putem doar să presupunem, dar știm cu siguranță că Germania tot ar fi pierdut războiul, dar toată Europa să îl fi câștigat.