1806-1812 – CÂND RUȘII NE-AU FURAT PENTRU SECOLE ÎNTREGI

Autor: Mircea Gheorgheosu

În secolele XVIII-XIX, Țările Române devin „obiect al tranzacţiei dintre marile puteri”, fiind târguite și scoase la mezat în funcție de interes.

Atunci, ca și acum (ambasadorul Kuzmin zice la București că anexarea Basarabiei de către Rusia a însemnat “renașterea Moldovei ca stat”), rușii au prezentat ocupația ca un act de eliberare de sub jugul turcesc. Nu a fost nici mărinimie, nici salvarea ortodoxiei, a fost doar continuarea testamentului lui Petru cel Mare, întinderea către gurile Dunării.

PRINCIPATELE, PION PE TABLA DE ȘAH A EUROPEI

♟️ Napoleon complică “chestiunea orientală” prin invadarea Egiptului otoman (1798), făcând ca vechii rivali Rusia și Turcia să devină aliați. Ca pe o tablă de șah, Napoleon e învingător la Austerlitz (1805), apoi mută trupe în Dalmația și amenință cu ocuparea Principatelor Române (1806). Ministrul de externe francez Talleyrand cere și obține de la Turcia mazilirea domnitorilor fanarioți ai Moldovei și Țării Românești, „în întregime creaturile Rusiei”.

E pretextul ideal pentru ca rușii să întoarcă foaia. Fără declarație prealabilă de război împotriva Turciei, rușii ocupă Iașiul în noiembrie 1806 (pentru a 4-a oară!) și Bucureștiul în decembrie. Faptul că Napoleon joacă la 2 capete și promite Principatele Rusiei (la Tilsit 1807 și la Erfurt 1808) îl încurajează și mai tare pe țarul Alexandru.

La pacea de la București (1812), rușii cer ambele Principatele și doar iminenta invazie a lui Napoleon îi face să cedeze treptat – de la Dunăre se mulțumesc cu hotar pe Milcov, apoi pe Siret și în cele din urmă pe Prut. Anglia, Prusia, Austria și Turcia acceptă.

CÂND URSUL ÎȘI ARATĂ GHEARELE

🐻 Când întră în țară, rușii sunt priviți cu încredere – Mitropolitul Moldovei le dedică versuri în cărțile bisericești și 12000 de români (printre care și Tudor Vladimirescu) se înrolează voluntari.

În Manifestul său către populația Principatelor, țarul Alexandru le promite că îi va păzi „de toate relele care ameninţă pământul lor” – “Ori şi cum vor fi întâmplările, noi făgăduim a vă pricinui desfătare în toate privilejiurile înaltei noastre ocrotiri, …vă veţi arăta vrednici întru toate soartei ce vă găsim”.

👺 Dar imediat rușii încep să-și arate adevărata față – mențin până în 1808 un domn marionetă peste ambele principate, Constantin Ipsilanti, după care îl numesc pe senatorul Kuşnikov preşedinte al Divanelor şi administrator civil al Moldovei şi Țării Româneşti.

Contele general Rumeanţev afirmă că “orice individ născut în aceste provincii nu trebuie să fie considerat altfel decât un supus rus“, iar mareşalul Prozorovski s‐a adresat boierilor din Divan „să înceteze de a‐şi mai face iluzii că țara această n‐ar rămâne pentru totdeauna sub stăpânirea rusească”.

JAFUL

💸 La 1802 haraciul Principatelor era 309500 lei aur pe an. Între 1806-1812, rușii iau din țară bunuri în valoare de 110 milioane lei aur, de 60 de ori mai mult ca turcii!

În 6 ani de ocupație, rușii cheltuie în folos propriu 93% din vistieria Moldovei și 85% din cea a Munteniei. Mai mult, generalul Kamenski ordonă schimbarea aurului cu bancnote de hârtie rusești. Bineînțeles, la plecare, vistieria e golită de orice lichidități.

🌾 În acești ani, Principatele dau 217 mii de tone de pâine, 943 mii tone de fân, 2 mii de tone de sare și alte zeci de mii de boi și cai. Plus “porția de carne și vin” pentru fiecare soldat rus, lemn pentru corăbii și cazarme, cărămizi pentru 20 de spitale militare, salahori pentru nevoile rușilor (doar la fortificarea Hotinului Moldova trimite pe cheltuiala proprie 20 mii de salahori și 6 mii de care cu materiale).

Consulul francez la București Lamare spune că “Muntenia este distrusă cu desăvârşire, ruinată şi depopulată… Nu mai este în ţară nici fân, nici orz, de opt zile nu se mai găseşte pe piaţa Bucureştilor nici carne, nici pâine, nici lemne, nici verdeţuri. Ţăranii munteni vor pleca cu toţii fie în Turcia, fie în Transilvania, şi nu se vor mai întoarce niciodată.”

UMILIREA❗

Iarna grea a lui 1808 omoară în Moldova 248 oameni, 99 mii de boi, 500 mii de oi, 15 mii de cai. În asemenea ocazii, turcii scuteau țara de haraci chiar și pentru 3 ani. În schimb rușii oferă ÎMPRUMUT cu dobândă Moldovei pentru ca aceasta să plătească contribuția de război!

Feldmareșalul Prozorovki recunoaște că “unele regimente iau porție dublă din magazii, scriind în dovezile de primire diferite glume prostești”.❗

Seceta și frigul din 1810 creează o mare foamete în Moldova. Divanul Moldovei trimite senatorului rus făină de scoarță de copac, să vadă cu ce se hrănesc oamenii. În timp ce populația e secerată de boli, la Iași generalul Kutuzov are harem, iar la București generalul Kamenski o ține tot într-un bal mascat.

❗Când bătrânul vistiernic moldovean Rosetti-Roznovanu spune că nu poate livra 20 mii de care în zece zile, este bătut şi târât de barbă prin Divan și amenințat cu „execuţie militară”.❗Când generalul Jeltuhin aude că boierii moldoveni şi munteni nu mai au boi de înjugat pentru nevoile armatei, el spune – „Atunci să se înjuge boierii!”

❗Când primește o jalbă de la boierii munteni, generalul Kutuzov spune “am să le las ochii să poată plânge”.

❗Beți și indisciplinați, cavaleriștii ruși taie cozile cailor țăranilor pentru a și le pune la coifuri, iar apoi trec la violuri. Când francezii spun că „Divizia Suvorov a răpit, prădat, dărăpănat toate satele Munteniei”, Suvorov răspunde: „Trupele mele fac bine ceea ce fac; eu le-am învoit!”

❗În 1812 amiralul Ciceagov se declară „surprins de marele număr de sate pustii” pe care le-a întâlnit în Muntenia şi Moldova. Tot el constată: „ Foametea a izbucnit în Valahia, provincie care ar putea să fie cea mai fertilă din Europa. Ca consecinţă, s-au ivit bolile molipsitoare şi mortalitatea a devenit extremă.”

❤️ Ispravnicul din Soroca, Nicolae Paleologu, spune că le cerea țăranilor bani, iar ei “ziceau să le ia familia, sau pe ei de gât, iar alții ajunși la disperare și nemaiavând nici frică, nici ce pierde, cântau și jucau în fața lui, zicându-i să le ia sufletul dacă are putere”.