IOAN VODĂ AL III-LEA, MOLDOVEANUL CARE S-A BĂTUT CU FURTUNA

Autor: Mircea Gheorgheosu

🦬 Ioan Vodă al III-lea, raportat la secolul în care a trăit și la întreg spațiul european, s-a remarcat ca un mare administrator, un dibaci politician și un strateg de geniu.

Strănepot al lui Ștefan cel Mare, a fost fiu al lui Ștefăniță Vodă cu o armeancă, de unde și numele popular de Ion Armeanul. Marea boierime, dezavantajată de domnitor, îi va zice cel Cumplit sau cel Rău, țărănimea avea să-l idolatrizeze, iar oastea l-a văzut ca pe un Viteaz.

DIN COPIL DIN FLORI LA PĂRINTELE PATRIEI

👑 În epocă, a fi os domnesc însemna pericol de moarte, din cauza disputelor fratricide pentru tron. Așa că anul 1561 îl găsește, la vârsta de 40 ani, peregrinând prin Europa.

În Polonia, primește doar promisiuni de la magnatul luteran Firli. În Crimeea, cucerește inimile tătarilor prin vitejia demonstrată într-o expediție împotriva rușilor, pe Volga.

La Viena, întră în serviciul militar al împăratului Maximilian al II-lea. Acesta promite la rândul lui o armata de 7-8 mii de oameni. Turcii trimit emisari să rupă această posibilă legătură, astfel încât Ioan pleacă la Constantinopol și e primit cu onoruri de vizirul Mehmed Socoli.

Exilat vreo câțiva ani în Rhodos, insula pretendenților, se reîntoarce la Istanbul putred de bogat din comerț cu pietre prețioase și își cumpără în cele din urmă tronul cu 220 mii de ducați, cam 40 milioane de euro în banii de azi.

Este primit în Moldova cu numele de pater patrie (părintele țării), titlu acordat, de la Cicero încoace, celor care scapă țara de tirani.

GOSPODARUL ÎȘI FACE VARA SANIE, IARNA CAR ȘI TOT TIMPUL TUNURI🗞️

Ioan este cel dintâi domnitor care își asumă controlul personal al actelor semnate de cancelaria domnească. În primul an de domnie schimbă doi logofeți – al treilea nu va mai îndrăzni să semneze acte pentru beneficii proprii fără aprobare domnească.

Mută capitală țării la Iași, de la Suceava, care fusese demantelată de Lăpușneanu și care oricum era mult prea aproape de granița ungaro-polonă și mult prea departe de Dunăre.

🪙 Reglementează contribuțiile fiscale, pentru toate păturile sociale. Măsura sa de geniu, moderată individualmente și colosală în totalitate, este să reducă de până la 10 ori suma plătită de țărani vechilor seniori feudali. Mai mici, sumele sunt suportabile (bătute în aramă și cu prima inscripție din istorie în limba română – “Țeara Moldovei”) și curg în vistieria țării, câștigând definitiv susținerea țăranilor.

🔥 Într-un secol în care marile puteri militare, precum Franța, aveau 30-40 de guri de foc, Ioan fabrică în Moldova 200 de tunuri, mai mici, dar mai manevrabile pe câmpul de bătaie. E primul european care folosește artileria și infanteria ca temelie și cavaleria ca accesoriu, nu invers.

INFERNALA DIPLOMAȚIE CARE A ÎNNODAT EUROPA

Abil politician, în doar doi ani de domnie (1572-1574), se implică în războiul ascuns dintre cancelariile Franței, Turciei și Poloniei.

Când Franța propune pe tronul Poloniei un pretendent ce ar fi dat Moldova polonezilor (Henric de Valois, duce de Anjou, fiu al Caterinei Medici și frate al regelui Carol al IX-lea), Ioan intervine cu demnitatea unui rege între regi.

Ajunge să ceară Poloniei înapoierea Pocuției (“Pocuția e patrimoniu al meu!”) și restituirea tezaurului domnesc rămas la Cracovia din peregrinarea fostului domn Ștefan Tomșa. Ambasadorul francez Jean Choisnin recunoaște în memoriile sale că infernala diplomație a principelui român pusese candidatura lui Henric într-un pericol extrem.

OȘTEANUL ȘI JURĂMÂNTUL LUI SUBLIM

Prima campanie militară e împotriva polonilor. Cel mai mare general al lor, Mielecki, trece cu 3000 de cavaleri Nistrul, doar pentru a fi imediat alungat de vornicul Dumbravă dincolo de Hotin, unde socrul lui Ioan, Lupea Hurul, preia cetatea.

☦️ Turcii cer dublarea haraciului și amenință cu intervenția militară. Ioan, în sfatul domnesc, cheamă țara la luptă și nu îi pune pe ostași să jure în fața lui, ci unul altuia. Într-o nobilă și veche instituție cavalerească a străbunilor, ostașii se fac “frați de cruce” și jură – dacă vreunul din ei „își va vicleni credința, atunci să-l bată pământul, focul, apa, văzduhul, pâinea, vinul, sabia, Dumnezeu și Maica Domnului!”

Atacat de 40 mii de munteni, 20 mii de turci și aliații lor secui, Ioan își dispune oastea de doar 9000 de călăreți în ordine concavă (ca Hanibal la Cannae, Narses la Casilinum și Edward al III-lea la Crecy) și spulberă invadatorii pe câmpul de la Jiliște.

Astfel, intră triumfător în București, unde pe o frescă a palatului îl vede pe străbunicul Ștefan, marele voievod moldovean care cucerise la rândul sau Cetatea Dâmboviței. Tot după urmele străbunului Ștefan, Ioan strânge în grabă 14000 de infanteriști din Vrancea și chiar din Muntenia și arde orașele “turcești” Brăila, Tighina și Cetatea Albă.

MOARTEA UNUI OM, ÎNCEPUTUL UNEI LEGENDE

Represiunea vine cumplită – 100 mii de turci dinspre Dunăre (cu Ahmed Pașa, beglerbeiul Rumeliei) și 100 de mii de tătari dinspre Nistru (cu Adel Ghirai, fratele hanului). Primul val de trădători fuge peste noapte la inamic, iar numele lor e scris aici doar pentru blestemul posterității – vornicul Murgu, stolnicul Bilăe și hatmanul Slăvilă.

Moldovenii ocupă o poziție atât de strategică între Dunăre și Bugeac, încât doar o nouă trădare permite turcilor să treacă Dunărea. Fără știrea domnului, vânzarea vine de la cel mai bun prieten din tinerețe, Ieremia Golia Cernăuțeanul. Bătălia devine iminentă.

🗡️ De data asta, Ioan își dispune cei 35 de mii de oșteni în ordine oblică, tot ca marii generali ai omenirii (Epaminonda la Mantinea, Cezar la Farsale, Gustav Adolf la Leipzig, Bonaparte la Marengo).

Golia, cu 5000 de călăreți, trece în tabăra turcă, dar tunurile moldovenilor aruncă în vânt amintirea lor. Analele militare vor pomeni sute de ani cum moldovenii, de 3 ori mai puțini, de 3 ori vânduți, au respins cele 3 atacuri ale turcilor.

Fără praf de pușcă și fără apă de băut, ultimii 7 mii de moldoveni apără 3 zile dealul Roșcaniului. Pentru a se preda, Ioan pune 3 condiții, acceptate de turci – toți moldovenii să fie cruțați, loialii cazaci să se poată întoarce acasă, iar el să fie primit doar de către sultan.

În tabăra turcească, napolitanul turcit Scipio Cicalazade îl înjunghie în inimă. Decapitat apoi, e legat de patru cămile care îi rup trupul în patru bucăți. Ienicerii culeg de pe jos oasele lui Vodă ca amulete, iar pașalele își înmoaie iataganele în sângele lui, pentru a prelua puteri magice.