Vulturul valah şi bourul moldovenesc, sculptaţi în mormântul lui Dromihete

În urmă cu ceva ani vizitam pentru prima oară necropola princiară getică de la Sveshtari, în Bulgaria de azi, cu ocazia filmărilor unui documentar privind istoria tracilor. Necropola este formată din mai mulți tumuli funerari antici, iar dintre aceștia cel mai interesant și bogat în artefacte și arhitectură este, fără îndoială, cel atribuit regelui get am vizitat pentru prima oară mormântul regelui get Dromihete.

Dincolo de emoţia momentului în care am păşit în mormântul celui care a scris o pagină însemnată a istoriei noastre, prin acţiunile sale de apărare a pământului său în faţa agresiunii macedonenilor lui Lisimah, două elemente arhitectonice mi-au atras atenţia, elemente care atestă încă o dată, continuitatea noastră aproape nealterată etnic în acest spaţiu, dar şi moştenirea uriaşă în planul simbolurilor, lasată nouă de strămoşi. Informându-i pe colegii mei de la acea vreme despre identificarea acestor elemente, ce vor fi prezentate mai jos, mirarea, dar şi încântarea tuturor, au fost de proporţii.

Vulturul sculptat în interior, încadrat de cariatide

În interiorul camerei mortuare din complexul funerar ce aparţine regelui get, arhitectura este cea care suprinde din prima secundă.

Prezenţa unor sculpturi de tip cariatide, reprezentând personaje de sex feminin ce susţin cu braţele structura superioară a încăperii, denotă în mod evident măiestria meşterilor pietrari, dar şi cultura existentă la curtea regală a monarhului.

Ceea ce reprezintă, însă, ceva cu adevărat interesant, dincolo de frumuseţea statuilor, este prezenţa, în colţul din dreapta sus al camerei, unui vultur a cărui poziţie seamnănă izbitor de bine cu reprezentarea de pe actuala stemă a României.

Dar suprizele pe care ni le rezervă mormântul regelui get nu se opresc aici

Un alt element care mi-a atras atenţia, studiind mai bine partea superioară a structurii arhitectonice, element ce completează ideea că heraldica medievală a principatelor române şi, în zilele noastre, a României, are rădăcini directe în simbolistica regală geto-dacă, îl reprezintă imaginea capului de bour, sculptată pe frontispiciul intrării în camera mortuară a regelui Dromihete. Exista 4 astfel de sculpturi aici, în spaţiile dintre ele fiind prezentă Floarea Vieţii.

Capete de bour și reprezentări ale Florii Vieții

Demn de remarcat că această dispunere este aceeaşi precum cea întâlnită pe stema Moldovei, cu adăugirea că, pe stema principatului medieval, mai apar si Steaua, prezentă între coarnele bourului, precum şi Semiluna, la dreapta acestuia, din poziţia privitorului.

Floarea Vieţii, simbol ancestral al spaţiului carpato-danubiano-pontic, este prezentă şi astăzi pe multe dintre sculpturile în lemn din Maramureş sau pe aproape toate „crucile de hotar”, ce delimitau teritoriile obştilor săteşti până în secolul XIX şi chiar începutul de secol XX, din Muntenia şi Moldova.

Ca atare, putem din nou afirma, fără nicio exagerare, că simbolul reprezentat de capul de bour însoţit de Floarea Vieţii este cu mult mai vechi în spaţiul nord-dunărean decât o spune sau o ştie heraldica oficială, potrivit căreia cea mai veche atestare a acestuia este pe o pecete domnească a unui document semnat de voidevodul Petru Muşat în 1377.

Perpetuareea elementelor din simbolictica geto-dacă prin secole întregi care au urmat apriţiei romanilor la nodrul Dunării mai este evidenţiată şi de un alt element.

Aflat în Muzeul de Istorie din Sofia, cu ocazia filmărilor la documentarul amintit mai sus, vizitând secţia rezervată artefactelor aparţinînd Evului Mediu, am fost plăcut sprins să descopăr, pe un capiteliu de coloană ce provenea de la curtea regală de la Veliko Târnovo o reprezentare a draco-ului geto-dacic.

Capiteliu de coloană de la Veliko Târnovo, capitala Țaratului vlaho-bulgar

Oraşul a fost capitală a Ţaratului Vlaho-Bulgar, condus de dinastia valahă a Asăneştilor în perioada 1187-1280, oraş considerat, la nivelul secolului XIV drept „A Treia Romă”, ca urmare a influenţei sale culturale în estul Europei şi în contextul decăderii Bizanţului. De precizat că piesa arheologică despre care vorbim era datată din secolul XIV.

Iată cum, la peste 1.200 de ani după desfiinţara ultimei structuri politico-administrative a geto-dacilor, respectiv Regatul lui Decebal, de către romani, şi acest simbol important supravieţuieşte şi apare la curtea regală a unor monarhi…valahi.